Câți autori dalit din Bihar ați citit? Iată de ce nu ai făcut-o

Daliții din Bihar au o populație ridicată și o mobilizare politică. Și totuși, scrierile lor nu au atins popularitatea „mainstream”, atât cauzele, cât și consecințele fiind legate de castă.

O mare parte a poveștilor dalit se află în domeniul artelor spectacolului, cum ar fi acest teatru de stradă care are loc într-un sat Chapra. (fotografie expresă)

Două lucruri s-au întâmplat recent. Universitatea Delhi a renunțat la programa sa de engleză doi autori dalit, declanșând zgomot și reacții larg răspândite. Și Biroul Național de Evidență a Crimelor și-a lansat datele pentru 2020 , enumerând, printre altele, crimele împotriva castelor programate (SC) din India.

Bihar, statul cu cea de-a treia populație de SC din țară conform recensământului din 2011, figurează proeminent în al doilea și se remarcă prin absența sa în primul. În ultimele cifre ale NCRB, statul a înregistrat al doilea cel mai mare număr de infracțiuni împotriva castelor programate din țară. Episodul DU a dus la o conversație despre scrisul dalit în India, dar puțini autori din Bihar au fost printre cei citați.

josh mccown bio

Deci, ce se întâmplă cu literatura dalit în Bihar? Într-un stat populat cu caste inferioare mobilizate politic, de ce literatura subalternă nu a atins încă popularitate și care sunt consecințele acestei vizibilități limitate?

În secolul 21, în această epocă a vizibilității panopticului, o mare parte a daliților din Bihar trăiesc și mor în întuneric, spune Richa, 29 de ani, absolventă de literatură hindi la Universitatea Magadh din Bodh Gaya, care nu a vrut să-i dea din plin. Nume. Numele meu de familie îmi arată casta. Dar vorbesc pur și simplu ca o persoană care a trăit și a studiat în Bihar și vă pot spune acest lucru – savarne și unele OBC dominante nici măcar nu știu multe cuvinte folosite de daliți. Limba lor, modul de viață, poveștile populare, experiențele trăite sunt nedocumentate și, prin urmare, invizibile, adaugă ea.

Această lipsă de documentare provine din excluderea la diferite niveluri. Conform recensământului din 2011, peste jumătate din populația SC din Bihar nu știe să citească sau să scrie – rata generală de alfabetizare a SC este de 48,6%, cu alfabetizarea răspândită neuniformă în diferitele caste programate din stat. Acei SC care reușesc să finalizeze educația la nivel de colegiu vorbesc despre părtinire și descurajare în spațiile academice.

Printre vocile proeminente ale literaturii dalit din stat se numără Budh Sharan Hans, în vârstă de 79 de ani, care s-a pensionat ca colecționar adjunct în guvernul Bihar, a scris povestiri și eseuri și a publicat o revistă lunară, „Misiunea Ambedkar”, de aproape acum trei decenii.

Sharan spune că, când era la facultate, atmosfera față de scrisul dalit era ostilă. M-am născut în satul Tilora din Wazirganj, într-o familie de castă inferioară, în 1942. După școală, îmi petreceam timpul îngrijind vite; și asta, nu propriile mele vite. Am fost printre puținii daliți care au ajuns atunci la un curs de master. Pentru masterul în literatură hindi de la Universitatea Magadh, trebuia să depun o dizertație. Majoritatea studenților au ales subiecte legate de mitologie, „portretul naturii în poezia lui Sumitranandan Pant” etc. Aceste subiecte nu au însemnat nimic pentru mine.

M-am hotărât să scriu despre vocabularul folosit de castele inferioare – cum se numesc diversele unelte ale unui cizmar, cum numește un frizer geanta pe care o poartă cu echipamentul. Profesorul meu, un brahman, era livid. Îmi amintesc că m-a întrebat: „Te aștepți să vorbesc cu castele inferioare pentru a verifica ce scrii!”. Aceștia au fost oamenii care au controlat și, într-o mare măsură, încă controlează lumea publicării și a scrierii. Vă puteți imagina cât de mult vor încuraja literatura dalit, spune Sharan.

De-a lungul anilor, castele inferioare împuternicite au făcut eforturi pentru a face lectura accesibilă în cadrul comunității. Sharan conduce o inițiativă numită „jhola pustakalaya” (biblioteca într-o geantă). Punem să zicem 20 de cărți, de ficțiune, filozofie, scrieri amedkarite, într-o pungă, și lăsăm punga într-o așezare SC. După ce cartierul a citit, ei returnează „jhola” și îl trecem într-o altă zonă. Spațiile literare încearcă să ne țină departe. Așa că ducem literatura în spațiile noastre, spune el.

Alți autori spun că lucrurile s-au îmbunătățit în ultimii 10-20 de ani, dar sunt multe de făcut.

Karmanand Arya a editat un volum de povestiri al colegelui autor dalit Vipin Bihari și lucrează la publicarea altor scrieri subalterne în volume colectate. (Fotografia furnizată de autor)

Karmanand Arya, autor și profesor asistent de hindi la Universitatea Centrală din South Bihar, Gaya, spune că, în timp ce unui autor dalit îi va fi acum mai ușor să fie publicat, recunoașterea și reprezentarea sunt departe. Organisme precum Sahitya Akademi sunt încă la îndemână pentru noi. Autorii dalit pe care îi promovează sunt în mare parte din New Delhi sau au legături acolo. În ultimii ani, a existat o mulțime de scrieri dalit în Bihar, dar cu greu puteți găsi nimic online, limitând astfel accesibilitatea. Puțini autori dalit născuți în Bihar sunt predați în universitățile statului. Multe scrieri dalit se referă la propriile lor experiențe, care nu arată castele superioare într-o lumină grozavă. Aceasta este considerată „autobiografică” și, prin urmare, nu „mare” literatură, spune Arya.

Arya a editat un volum de povestiri al colegelui autor dalit Vipin Bihari și lucrează la publicarea altor scrieri subalterne în volume colectate.

În ceea ce privește reprezentarea în programele universitare de stat, prof. Uday Raj Uday de la Colegiul Femeilor, Khagaul, spune că procesul de selecție trebuie îmbunătățit. În prezent, nu există o programă standard predată în Bihar; universitățile își întocmesc propriile lor. Așa că se întâmplă ca preferințele personale ale celor care decid programa să se strecoare. Cu toate acestea, acum se vorbește despre standardizarea oarecum a programului, iar asta se poate dovedi a fi mai incluziv, spune el.

Sunt alții care spun că literatura în ansamblu, și nu doar literatura dalit, nu merge prea bine în Bihar. Ramesh Ritambhar, profesor, Ram Dayalu Singh College din Muzaffarpur, spune: Cultura lecturii în sine în Bihar lasă mult de dorit. Cu excepția unor autori populari englezi precum Chetan Bhagat și Amish Tripathi, oamenii nu stau tocmai la coadă pentru a cumpăra vreo carte de ficțiune. Predăm literatura dalit la nivel universitar; există o întreagă secțiune numită Dalit Chetnakhand. Dar dacă te întrebi de ce au apărut puțini autori dalit mari și bine recunoscuți în Bihar, trebuie să înțelegi că scrisul ca profesie nu plătește un salariu de trai. Din ce în ce mai mulți daliți sunt educați, dar intră în inginerie, servicii guvernamentale, profesii care le pot îmbunătăți standardele de viață.

joel osment net value

Musafir Baitha, un alt autor dalit și beneficiar al Navodit Sahityakar Puraskar din Bihar (un premiu pentru scriitorii în devenire) în 1999, spune că aici apare cel mai mult nevoia de sprijin guvernamental și instituțional.

Doctoratul lui Musafir Baitha a fost pe autobiografii dalit în hindi. (Fotografia furnizată de autor)

Guvernul Bihar acordă anual subvenții de publicare de până la 3 lakh Rs noilor autori în hindi și urdu și are, de asemenea, un premiu pentru lucrări notabile în hindi, pentru care autorii din întreaga țară sunt eligibili. Dar scheme mai bine direcționate pot ajuta dalit să scrie. De asemenea, conceptul că editorii se apropie de autori și le plătesc redevențe este aproape absent. Autorii sunt cei care se apropie de edituri, al căror rol este doar acela de a tipări cărțile. Nu se pune problema de tururi de publicitate și discuții. De asemenea, predarea literaturii dalit în sălile de clasă este încă în mare parte superficială. Profesorii care nu sunt din aceste caste nu au nicio idee despre realitățile noastre trăite și nu prea au dorința de a învăța.

Doctoratul lui Baitha a fost pe autobiografii dalit în hindi. El și Karmanand Arya au organizat și o colecție de poezie Dalit din Bihar și Jharkhand.

Sharan spune că este la fel de bine ca literatura dalit să fi stat departe de marile edituri. Dacă un editor de masă îmi vinde cartea, o va prețui prohibitiv; cartea va deveni inaccesibilă pentru jumătate din daliți din stat, spune el.

Dar de ce, în ciuda faptului că are o voce puternică din punct de vedere politic, comunitatea dalit încă nu a format o piață majoră semnificativă? La aceasta, Baitha spune că politica din bancile de vot nu se potrivește bine cu reforma. Pentru a inculca o cultură puternică a lecturii, comunitatea are nevoie de o schimbare socială. Trebuie să li se spună că „și asta este pentru tine”. Dar politica dalit din Bihar este încă limitată doar la afirmarea identității.

Uday Raj subliniază că Dalitul din Bihar nu este un monolit. Comunitatea este fragmentată în zeci de sub-caste. Guvernele au venit cu scheme care vizează anumite subcaste, având ca principiu călăuzitor câștigurile electorale, adaugă el.

Mai sunt alții care spun că publicarea și recunoașterea autorilor publicati este doar jumătate din luptă. O întreagă comoară de povești dalit se află în artele spectacolului, este o natură. Și acest lucru nu este deloc documentat. Din ce în ce mai mult, artiștii de teatru îmi cer să pun videoclipurile lor online. Ei au înțeles că aceasta este singura lor cale de documentare, spune Jainendra Dost, regizorul care conduce Centrul de instruire și cercetare în repertoriul Bhikhari Thakur din Chhapra.

Povești precum Reshma și Chuharmal (povestea de dragoste a unei femei de castă superioară și a unui bărbat Dalit), legenda lui Raja Salhesh (un erou popular dalit) sunt încă interpretate în sate, sub aplauze mari. Dar castele superioare le condamnă la cutia artei populare, care nu este o literatură grozavă. De asemenea, dialectele dalit sunt diferite de ceea ce vorbesc Savarna. Dar aceste dialecte nu sunt considerate demne de a fi numite literare. Practic, orice este diferit de savarne este inferior, spune Dost.

Ceea ce a asigurat această excludere este că, în timp ce vocile unei anumite secțiuni rămân neauzite, practicile opresive ale celeilalte secțiuni scapă de control.

Literatura ar trebui să fie oglinda vieții. Ei bine, în Bihar, această oglindă este ceață și avară. Viețile, experiențele, întreaga existență a unor secțiuni încă nu se reflectă clar în ea, spune Arya.

Imparte Cu Prietenii Tai: